• Str. Tudor Vladimirescu nr 16, Cluj-Napoca, România

6 Sfaturi la sudarea WIG/TIG

Sudarea cu electrod nefuzibil în mediu de gaz inert (WIG) poate prezenta anumite probleme ce pot compromite calitatea şi rezistenţa unei suduri dacă nu este executată corect. Prin cunoaşterea acestor probleme premergătoare sudării va rezulta o economie de timp şi costuri aferente eventualelor reparaţii.

Alegerea echipamentului şi a consumabilelor potrivite şi respectarea câtorva paşi de pregătire a sudării vor asigura o sudură de calitate. Consideraţi aceste 6 sfaturi pentru a va maximiza succesul şi a deveni un sudor WIG mai performant.

1. Cunoaşterea materialului

Ca la majoritatea procedeelor de sudare, unul din primii factori pe care trebuie îi luaţi în considerare este tipul de material ce urmează îl sudaţi şi caracteristicile sale. Este de asemenea critic cunoaşteţi solicitările la care sudură voastră va fi supusă.

Aceşti factori influenţează tipul de material de adaos care este cel mai potrivit pentru aplicaţie. De exemplu, dacă materialul urmează fie anodizat după sudare sau dacă produsul finit trebuie îndeplinească cerinţele de rezistenţă structurală la încercări mecanice, alegeţi un material de adaos care confere prin aliere proprietăţile mecanice şi chimice cerute. Acest aspect este cu atât mai important la sudarea oţelurilor inoxidabile sau aluminiului datorită tendinţei crescute de deformare şi fisurare.

La sudarea WIG a aluminiului, aflaţi mai întâi ce aliaj sudaţi pentru a putea alege sârmă potrivită. Cereţi producătorilor tabele cu informaţii despre compoziţia aliajului.

2. Alegeţi electrodul potrivit

Elementul central la sudarea WIG este electrodul de wolfram, element metalic nefuzibil prin care trece curentul la arcul electric. Cunoaşterea electrodului este foarte importantă. Grosimea materialului ce urmează fie sudat şi curentul de sudare sunt factorii cei mai importanţi când alegem tipul de electrod.

Există o varietate mare de electrozi de wolfram, cu diametrul de la Ø 0.5- 8 mm şi se găsesc în industrie la lungimea standard de 175mm. Se pot găsi şi la alte lungimi dar preţul va fi mai ridicat. Electrozii sunt compuşi din wolfram pur sau pot fi aliaţi cu pământuri rare şi oxizi. Pentru a elimina confuzia privind diferitele tipuri de electrozi, fiecare este codat cu o anumită culoare. In tabelul 1 sunt prezentate principalele tipuri si caracteristici ale electrozilor de wolfram conform SR EN ISO 6848.

codificare culori electrozi

În funcţie de materialul ce se sudează, se poate folosi electrodul din wolfram pur, folosit în mod uzual la sudarea aluminiului în curent alternativ sau electrozi cu ceriu, lantaniu, pământuri rare, şi electrozi toriati. Fiecare opţiune are caracteristici proprii potrivite anumitor aplicaţii şi materiale. Wolframul ceriat este potrivit pentru majoritatea aplicaţiilor , iar electrozii toriati şi cu lantaniu sunt opţiuni bune pentru sudarea oţelului inoxidabil sau oţelurilor înalt aliate.

Electrozii toriati au un comportament mai bun la sudare datorită capacităţii mari de emitere de electroni, ceea ce înseamnă o mai bună stabilitate a arcului electric. Singurul dezavantaj al electrozilor toriati este faptul aceştia sunt uşor radioactivi, prin urmare trebuie urmărite şi respectate instrucţiunile emise de producător.

3. Curăţarea materialului

Ca în majoritatea aplicaţiilor sudate, curăţarea materialului este imperioasă, chiar critică în cazul sudării WIG. Contaminarea sudurii duce la probleme precum pori în baia metalică fapt ce necesită remedierea sau chiar rebutarea piesei. Acest aspect devine cu atât mai important când lucrăm cu materiale scumpe precum titan sau aluminiu.

Uleiul, grăsimile şi praful trebuiesc mereu îndepărtate de pe piesa de sudat pentru a elimina contaminarea sudurii. Folosiţi produse de curăţare şi degresare şi ştergeţi cu o cârpă uscată şi curată. Nu folosiţi produse ce conţin cantităţi mari de clor care pot duce la probleme de sănătate din cauza noxelor create de arcul electric.

De asemenea este important păstraţi materialele de adaos în spaţii închise, curate şi uscate. Păstrarea unui mediu controlat este importantă pentru a preveni oxidarea materialului de adaos. Un alt factor cheie este depozitarea corectă a materialelor de baza. Spre exemplu, aluminiul trebuie depozitat separat faţă de alte materiale , pentru a minimiza riscul de oxidare.

Evitarea contaminării prin utilizarea aceloraşi scule pentru curăţare este importantă. Se recomandă folosirea periilor de sârmă şi a discurilor de polizat în mod separat pentru fiecare tip de material.

4. Fixaţi piesa pentru a preveni deformaţiile

Fixarea piesei ce urmează a fi sudată este unul din cei mai importanţi factori la sudarea WIG. Acest lucru devine cu atât mai important la sudarea tablelor de grosimi mici. Fixaţi piesa în cât mai multe puncte posibile pentru a preveni ca anumite secţiuni se ridice, şi astfel se deformeze.

Când este posibil folosiţi dispozitive de fixare pentru a stabiliza piesă. Există multe cazuri când acest lucru devine util, mai ales în cazul pieselor de gabarit mai ridicat. De asemenea poate fi utilă construirea unor suporţi de sprijin care va ajute va menţineţi precizia în timpul sudării.

Aceste operaţii pot necesită mult timp, şi în multe cazuri poate dura mai mult pregătirea decât sudarea propriu-zisă. În schimb, o fixare corespunzătoare şi folosirea unor suporţi de sprijin vor elimina riscul de apariţie a defectelor survenite prin mişcări ale piesei sau ale operatorului.

5. Faceţi teste înaintea sudării WIG

Pentru a va asigura parametrii sunt corecţi, faceţi probe pe materiale similare când este posibil. Cu cât piesa este mai dificilă de sudat, iar materialul mai scump, ca de exemplu în cazul titanului, cu atât e mai important efectuaţi astfel de teste. Astfel se reduce riscul de apariţie a problemelor în timpul sudării, mai ales dacă este vorba de piese unicat sau suduri critice. De asemenea, făcând probe pe materiale similare, veţi vedea cum se comportă baia metalică la parametrii aleşi.

Ca şi fixarea piesei, acest pas se va justifică mai târziu prin rezultatele îmbunătăţie la sudare.

6. Folosiţi lentile de gaz

duza ceramica WIG

Protecţia de gaz are un impact semnificativ asupra calităţii sudurii. Folosind lentile de gaz, acestea schimbă modul de curgere a gazului prin duză, şi îmbunătăţeşte accesul protecţiei de gaz la îmbinarea sudată.

Printre consumabilele folosite la sudarea WIG se numără duzele de gaz, pensetă, portpenseta, inel de izolare, capac de fixare. Lentilă de gaz se va monta prin înlocuirea portpensetei standard la pistoletele WIG. O portpenseta standard are de regulă 4 găuri prin care se distribuie gazul. În contrast, o lentilă de gaz are o sită fină care permite curgerea uniformă în jurul electrodului, băii metalice şi a arcului electric.

Lentilă de gaz conferă o protecţie mult îmbunătăţită a băii metalice, fapt cu atât mai important când sudăm metale precum oţeluri inoxidabile, titan şi INCONEL. De asemenea, lentilele de gaz sunt benefice şi la sudarea oţelului şi aluminiului. Când întâlniţi aplicaţii care necesită protecţie de gaz mărită sau o mai bună accesibilitate la îmbinări complicate, o lentilă de gaz permite scoaterea electrodului de wolfram până la cusătură sudată. Notă: folosirea unei lentile de gaz necesită o duză de gaz cu un diametru mai mare.

Sursă: Mark Kadlec, Welding Engineer – Practical Welding Today

Citește mai mult

MIG-MAG pentru începători

Deşi procedeul de sudare MIG-MAG presupune o tehnică de execuţie relativ simplă în comparaţie cu alte procese de sudare, sunt multe considerente care pot duce la o sudură reuşită sau nu. Sudorii începători trebuie înţeleagă efectele mai multor factori, plecând de la proprietăţile materialului de bază, tipul de sudură necesară, cum se reglează echipamentul şi care este cea mai optimă tehnică de a depune stratul sudat. cunoşti ce e mai potrivit în funcţie de aplicaţie este de multe ori cea mai mare încercare.

Identificarea materialului de bază

sudare mig aluminiu
Este recomandat sudorilor începători cunoască mai întai materialului de bază. Tipul de material, grosimea şi dacă suprafaţa este sau nu acoperită. Aceste proprietăţi influenţează sudabilitatea, parametrii de sudare, tipul materialului de adaos, şi chiar procedeul de sudare corespunzător. În esenţă, totul începe cu materialul de baza. O sudură de colţ a unui oţel folosind procedeul mig-mag este poate una din cele mai comune aplicaţii pe care le veţi întâlni. Acest tip de sudurăcomunăva deservi exemplu în acest articol.
Asiguraţiva pregătiţi materialul de bază corespunzător. Sudorii noi au deseori obiceiul de a sări peste această operaţie deoarece necesită mai mult timp, dar este un aspect critic în a obţine cea mai bună sudură posibilă.
Începeţi prin a curată suprafaţă piesei cu un degresant sau solvent.
Continuaţi curăţaţi materialul cu o perie de sârmă sau cu polizoru pentru a îndepărta oxizii şi impurităţile.
Verificaţi asamblarea tablelor fie cât mai perfectă, ca spaţiile  fie minime sau cel puţin constante.

Alegeţi materialul de adaos

Odată ce aţi identificat materialul de bază, este momentul alegeţi materialul de adaos. Alegerea unei sârme necorespunzătoare poate compromite proprietăţile mecanice ale sudurii, şi atunci cum se alege materialul potrivit? În funcţie de compoziţia chimică a sârmei, care trebuie fie cât mai apropiată de a materialului de baza, şi de tipul de gaz de protecţie folosit.
Diametrul sârmei pe care îl folosiţi trebuie ales în funcţie de grosimea materialului de sudat. Revenind la exemplul cu sudura de colţ, pentru table din oţel carbon cu grosimea de 2 mm , o alegere probabilă va fi EN G3Si1 cu diametrul între 0.8-1.2 mm. Conţinutul ridicat de siliciu a EN G3Si1 faţă de G2Si1 permite sudarea mig-mag cu mai puţini stropi a materialelor cu impurităţi precum rugină şi praf. În schimb, acest tip de sârmă va crea mai multe “insule” de siliciu pe măsură ce acesta se ridică la suprafaţa cordonului sudat. Dacă materialul este foarte bine curăţat, G2Si1 poate fi o alegere mai bună.

Reglaţi gazul de protecţie

În funcţie de aplicaţie, anumite amestecuri de gaz sunt mai potrivite decât altele. Un raport universal valabil pentru sudarea oţelului nealiat sau slab aliat la sudarea mig-mag este cel de 90% argon şi 10% CO2. Acest amestec este alegerea potrivită pentru exemplul de mai sus, cu sudură de colţ. Dacă sudaţi materiale subţiri cu amperaj mic, un amestec de 75% argon şi 25% CO2 este mult mai eficient din punct de vedere al costurilor, dar oferă protecţia necesară băii metalice. Dacă sudaţi aluminiu, cel mai bun gaz este 100% Ar.

Înţelegerea parametrilor de sudare mig-mag

 

Înainte de a începe sudarea efectivă, trebuie va reglaţi parametrii de sudare, precum viteza de avans a sârmei şi tensiunea. Aceste setări sunt cheia unei suduri de calitate. În cazul echipamentelor de sudare mai vechi, de exemplu, acestea au un potentiometru pentru reglarea vitezei de avans a sârmei (sau intensitatea curentului) şi unul pentru tensiune.

Multe din aparatele mig-mag noi sunt programate sau au linii sinergice care permit ajustarea acestor parametrii în funcţie de cum se comportă arcul electric. Cuvântul “sinergic” descrie legătura între viteză de avans a sârmei şi tensiune. Aceste aparate permit reglarea printr-un singur buton sau chiar prin interfaţă cu touchscreen a vitezei sârmei în raport cu tensiunea.
Sistemele sinergice permit reglarea rapidă a parametrilor. Trebuie preselectate procesul de sudare, tipul de sârmă, diametrul şi tipul de gaz folosit înainte de ajustarea parametrilor. După ce preselectarea este completă, viteză de avans a sârmei este ajustată automat aplicaţiei, de multe ori chiar în timpul sudării.
După ce aţi reglat viteza sârmei, puteţi face ajustări ale tensiunii , corectând lungimea arcului. Un arc scurt permite în general o viteză de sudare mai ridicată, dar poate apărea riscul de stropi. Un arc lung de multe ori necesită o viteză de sudare mai mică, şi deşi cantitea de stropi este minimă, veţi avea probleme cu şanţurile marginale. În cele mai multe cazuri, reglarea parametrilor de sudare necesită multe încercări şi erori, dar acest lucru poate fi minimizat prin achiziţionarea unui echipament cu funcţia sinergică.

Cunoaşterea unghiului de sudare

Având toţi parametrii reglaţi, următoarea decizie implică unghiul pistoletului de sudare. Prin împingerea băii sudate, metalul se preincalzeste în faţă sudurii fapt ce facilitează curgerea băii în direcţia de deplasare. Această tehnică permite obţinerea unei cusături sudate puţin bombate ce poate fi uşor urmărită.
Metoda tragerii pistoletului presupune pistoletul este înclinat către baia metalică şi se îndepărtează către metalul de baza “rece”. Astfel se obţin suduri mai înalte. Un unghi neutru înseamnă pistoletul este perpendicular pe cordonul sudat.
Revenind la exemplul cu sudură de colţ pe un oţel carbon, ambele metode vor funcţiona. Reglaţi unghiul în funcţie de aplicaţie. Dacă sudaţi aluminiu, întotdeauna veţi folosi metodă împingerii băii sudate. Altfel, riscaţi obţineţi o cantintate mare de pori sau chiar arsuri deoarece protecţia de gaz este mai scăzută în cazul metodei prin tragere.

Menţineţi viteza de deplasare constantă

Viteza de sudare este un factor esenţial pentru a obţine o sudură de calitate prin procedeul mig-mag, fiind un parametru mai greu de stăpânit. Ţineţi minte amperajul are o influenţă mare asupra vitezei de deplasare. Dacă sudaţi cu un curent mare, va fi necesar măriţi viteză de deplasare pentru a evita arderea materialului. Un amperaj mic va reduce cantitatea de căldură introdusă în material, şi astfel deformaţiile, dar poate duce la defecte precum lipsa de topire. Asiguraţiva va deplasaţi suficient de încet pentru a menţine baia metalică şi a evita defectele. Nu există setări care compenseze variaţiile vitezei de sudare, aşadar aveţi grijă menţineţi viteză şi distanţăîntre duză de contact şi piesă constanţa, şi urmăriţi baia metalică se solidifice uniform de la început până la finalul sudurii.

Obţineţi cel mai bun aspect şi calitate a sudurii

sudura mig-mag
Aveţi câteva opţiuni în ce priveşte aspectul sudurii. Pentru a obţine un cordon ce seamănă cu solzii de peste, folosiţi o mişcare de “du-te vino” sau un proces care schimbă viteza de avans a sârmei în mod automat. Pentru o sudură cu aspect plăcut, asiguraţiva această este uniformă atât dimensiune şi ca formă. Unul din dezavantajele acestei tehnici este încălzirea mai mare a piesei.
Odată ce aţi terminat de sudat, analizaţi sudura şi zona de lângă sudură. Există pori, fisuri, şanţuri marginale sau neuniformitate? Dacă da, este cazul derulaţi deciziile şi alegerile luate pentru a remedia posibilele greşeli.
De exemplu, zicem aţi obţinut şanţuri marginale. Asta înseamnă materialul de bază este erodat şi baia metalică nu a pătruns acel spaţiu. Acest lucru se poate întâmplă dacă tensiunea este prea mare, viteză de sudare prea mare, sau viteză de avans a sârmei prea mică. Şanţurile marginale fac materialul aibe proprietăţi mecanice scăzute în zona în care acestea apar, fiind cel mai probabil acolo cedeze.

La următoarea sudură, fiţi atenţi la viteza de sudare şi tensiune pentru a evita acest defect.
Dacă folosiţi materialele potrivite şi alegeţi parametrii şi tehnică corectă, sudura voastră va fi lipsită de defecte precum fisuri şi pori, şi va avea formă şi dimensiunile uniforme. În schimb, nu va bazaţi doar pe aceste aspecte vizuale. Testele de încercare mecanică şi metalografie  vor arata dacă aţi folosit tehnica şi parametrii corespunzători, şi  vor îndruma în direcţia bună.

Sursa: Adam Urbano and Rhonda Zatezalo – thefabricator.com

Citește mai mult

Debitare cu plasmă vs. oxi-gaz

Cele mai răspândite procese de tăiere termică sunt cele cu oxigaz şi cu plasmă. Deşi debitarea cu oxigaz a trecut testul timpului, debitare cu plasmă este mai versatilă, mai puţin costisitoare şi cu performanţe mai bune.

Versatilitate

Cu oxigaz se pot debita doar metale feroase. Nu se pot tăia materiale neferoase, oţeluri inoxidabile sau aluminiu, şi este folosită în general pentru table cu grosimi de peste 50 mm. Cu plasmă se pot debita atât metale feroase cât şi neferoase, inclusiv table ruginite, vopsite, sau chiar perforate. De regulă este folosit acest procedeu la table cu grosimi de până la 50mm.

Siguranţă

Dacă discutăm despre siguranţă, oxigazul prezintă un dezavantaj deoarece necesită ca şi combustibil un gaz foarte inflamabil şi o flacăra deschisă. Odată ce gazul este aprins, flacăra arde până la închiderea manuală a sistemului de alimentare. Debitare cu plasmă nu necesită folosirea unui gaz combustibil iar arcul electric se opreşte când pistoletul este îndepărtat de piesă.

Operare uşoară

O operare uşoară înseamnă minimizarea timpului necesar de training, îmbunătăţeşte rezultatele şi creşte profitabilitatea. În cazul debitării cu oxigaz operatorul trebuie regleze debitul necesar pentru fiecare gaz din amestec şi menţină o distanţă constantă între brener şi suprafaţa ce urmează a fi tăiată. În schimb, mulţi pistoleți manuali pentru debitare cu plasmă permit operatorului ţină electrodul atins de piesă, fapt ce uşurează mult operarea.

Calitatea tăieturii

Plasma permite obţinerea unor tăieturi mai precise şi mai curate decât în gazul debitării oxi-gaz, cu abatere de la unghiul de tăiere în secţiunea transversal mai mică, rost de tăiere mai îngust, o zona influenţată termic mai restrânsă şi zgura putina sau chiar deloc.

Productivitate

Plasma permite o viteză de tăiere de cel puţin două ori mai mare când vine vorba de table cu grosimi de 25 mm, şi de până la 12 ori mai mare pentru table subţiri. Productivitatea este de asemenea afectată de timpul necesar operaţiei de găurire. Cu oxigaz poate dura până la 30 de secunde pentru a găuri o tablă de 16mm grosime pe când la plasmă durează 2 secunde.

Costuri de operare

În general sunt trei lucruri care decid costurile în cazul debitării: consumabilele, consumul energetic şi gazul. În general, consumabilele şi consumul energetic sunt mai costisitoare în cazul plasmei iar gazul mai costisitor în cazul procedeului oxigaz. Cu toate acestea costul de operare este mai mic la debitarea cu plasmă datorită productivităţii mult mai mari.

În concluzie, tăierea cu oxigaz şi plasmă sunt ambele procedee bine stabilite pentru debitarea metalelor. Pentru a decide ce procedeu trebuie ales, trebuiesc cântăriţi factorii enumeraţi mai sus în funcţie de nevoile individuale.

Sursa: www.hypertherm.com

Citește mai mult
pregatire practica scoala de sudori

Cursuri pentru sudori !

Organizăm programe de pregătire practică şi teoretică pentru sudori după cum urmează:

Pregătire teoretică – 40 de ore

Pregătire practică – 80 de ore

Asigurăm cazare şi pregătire teoretică în condiţii de confort deosebit, pentru grupuri de până la 12 persoane.
                                      

scoala de sudori 1

Pentru înscrieri, pentru planificare sau pentru orice relații privind alte programe de pregătire, puteți solicita informațiile dorite direct de la :

Ing. Alexandru Buda,  tel.  0799-843300

De asemenea vă puteți înscrie direct online la: http://prosud.ro/signup.html

Vă asteptăm !

Citește mai mult